Îmbrăcăminte și mănuși de sudură
Eticheta cu numărul normei spune mai mult decât aspectul și prețul. Mai jos: ce înseamnă marcajele EN ISO 11611, EN 12477, EN 388 și EN 407 — și ce nu are ce căuta pe tine la sudare.
Răspuns scurt
- Îmbrăcăminte — EN ISO 11611, clasa 1 sau 2, după cantitatea de stropi.
- Mănuși — EN 12477, tip A pentru MMA și MAG, tip B pentru TIG.
- Încălțăminte — EN ISO 20345, clasa S3 cu talpă HRO și carâmb închis.
- Mască — EN 175 pentru carcasă, EN 379 pentru filtru, gradul de întunecare potrivit curentului.
Norme și marcaje
| Norma | Ce acoperă | Marcaj |
|---|---|---|
| EN ISO 11611 | Îmbrăcăminte pentru sudare | clasa 1 / clasa 2 |
| EN ISO 11612 | Îmbrăcăminte contra căldurii și flăcării | A B C D E F |
| EN 388 | Mănuși — riscuri mecanice | abcd |
| EN 407 | Mănuși — riscuri termice | abcdef |
| EN ISO 20345 | Încălțăminte de securitate | S1 · S2 · S3 · HRO |
| EN 175 · EN 379 | Protecția ochilor și a feței la sudare | DIN 9–13 |
Clasa 1 sau clasa 2
EN ISO 11611 împarte îmbrăcămintea în două clase după câți stropi și câtă căldură radiantă trebuie să suporte. Clasa 1 ajunge când stropirea este redusă: TIG, tablă subțire, curenți până la circa o sută de amperi. Clasa 2 este pentru MMA și MAG la curenți mai mari, pentru poziții dificile și oriunde stropii zboară în sus și pe după guler.
Regulă practică: dacă la sfârșitul schimbului găsești puncte arse pe mâneci, clasa a fost prea mică — sau haina este pur și simplu uzată. Țesătura își pierde proprietățile după ani de spălări, iar găurile arse nu se închid la loc.
Mănuși: tip A sau tip B
EN 12477 este norma scrisă tocmai pentru mănușile de sudare și distinge două tipuri. Tipul A — rezistență termică mai mare cu prețul sensibilității, pentru electrod învelit și semiautomat. Tipul B — dexteritate mai mare cu prețul protecției, pentru TIG, unde vergeaua se conduce cu degetele.
Pe aceeași mănușă mai stau două marcaje. Cele patru cifre EN 388 descriu riscurile mecanice: abraziune, tăiere, sfâșiere, perforare. Cele șase cifre EN 407 descriu riscurile termice, iar pentru sudor cântăresc mai ales ultimele două: rezistența la stropi mici și la cantități mari de metal topit.
Pielea îmbibată de transpirație sau apă conduce curentul. La sudarea în umezeală, culcat și în spații închise, aceasta este una dintre căile reale de electrocutare — de aceea mănușile nu se folosesc ude, iar pentru astfel de condiții se aplică măsurile suplimentare din securitatea electrică.
Ce nu ai voie să porți
Sintetice pe dedesubt. Poliesterul și nailonul nu ard — se topesc. Topitura se lipește de piele, iar arsura iese mai adâncă decât ar fi făcut-o stropul singur. Lenjeria la sudare este de bumbac sau lână, șosetele incluse.
Haine îmbibate de ulei. Uleiul și unsoarea de pe haină sunt combustibil. Aceeași jachetă care, curată, rezistă la un strop, pătată ia foc.
Buzunare și manșete întoarse în sus. Stropul nimerește în orice buzunar deschis și în orice mânecă suflecată și rămâne acolo. Pantalonii se poartă peste carâmb, niciodată băgați în bocanc.
Șireturi la vedere și gleznă descoperită. De aici vin cele mai multe arsuri la picioare: picătura găsește drumul în bocanc și, cu mănuși în mâini, nu ai cum să o scoți.
Restul echipamentului
Protecția ochilor și alegerea gradului de întunecare — masca de sudură și calculatorul gradului DIN. Protecția respiratorie pe care hainele nu o înlocuiesc — semimăști și ventilație asistată. Tot echipamentul într-un singur loc — echipamentul individual de protecție.
Întrebări frecvente
Este suficientă salopeta obișnuită la sudare?
Nu. Îmbrăcămintea de sudare trebuie să respecte EN ISO 11611 — ideea este ca țesătura să nu întrețină flacăra și ca stropii să nu se prindă în ea. Salopeta obișnuită de bumbac arde, iar poliesterul se topește și se lipește de piele; arsura de la sintetic topit se vindecă mai greu decât cea de la stropul în sine.
Prin ce diferă mănușile de tip A de cele de tip B?
Rezistență la căldură contra sensibilitate. EN 12477 împarte mănușile de sudare în tip A — mai groase, pentru MMA și MAG, unde sar mai mulți stropi — și tip B, mai subțiri și mai sensibile, pentru TIG, unde materialul de adaos se conduce cu degetele. Tipul B la electrodul învelit înseamnă palme arse, tipul A la TIG înseamnă vergeaua pe jos.
Ce înseamnă cifrele de pe mănușă?
Cele patru cifre de sub ciocan sunt EN 388: abraziune, tăiere, sfâșiere și perforare — cu cât mai mare, cu atât mai bine, pe o scară 0–4 sau 0–5. Cele șase cifre de sub flacără sunt EN 407: comportarea la ardere, căldura de contact, convectivă, radiantă, stropi mici și cantități mari de metal topit. Pentru sudor contează mai ales ultimele două.
Actualizat: