Fumul de oțel inoxidabil: crom VI și nichel

Fumul de inox nu se deosebește de cel obișnuit prin cantitate, ci prin compoziție. În el se află doi cancerigeni — cromul hexavalent și nichelul — iar concentrația admisă de crom VI este atât de mică încât se atinge mai repede decât sugerează bunul-simț.

Tipărește tabelul

Răspuns scurt

În 2017 IARC a încadrat fumurile de sudare în grupa 1: agenți cu efect cancerigen dovedit la om. Asta privește fumul ca atare. La oțelul inoxidabil apar încă două componente, fiecare cu încadrarea ei: cromul hexavalent și nichelul cu compușii săi.

Cromul VI atacă căile respiratorii și plămânii, iar nichelul, în plus, sensibilizează: o alergie dobândită o dată rămâne toată viața și închide lucrul ulterior cu acest material.

Ce se află în fum, după material

De unde vine cromul hexavalent

În oțel nu există crom VI — acolo este crom metalic, nevătămător la inhalare în această formă. El se naște în arc: căldura oxidează cromul, iar dacă oxidarea se oprește la starea trivalentă sau ajunge la cea hexavalentă depinde de chimia din jurul băii.

Aici stă miezul: compușii alcalini din învelișul electrodului și din fluxul sârmei tubulare stabilizează forma hexavalentă. De aceea, pe unul și același oțel:

• MMA și FCAW dau cel mai mult crom VI — învelișul și fluxul conțin sodiu și potasiu;
• MIG cu sârmă plină — vizibil mai puțin, nefiind flux;
• TIG — cel mai puțin, pentru că și fumul este cel mai puțin.

Concluzia practică este incomodă, dar simplă: la lucrări lungi pe inox, alegerea procedeului scade expunerea mai bine decât orice adaos la echipament.

Cât este permis

În Uniunea Europeană cromul VI intră sub directiva privind agenții cancerigeni și are o valoare limită obligatorie de 0,005 mg/m³ exprimată ca crom. Pentru sudare și tăiere cu plasmă a existat o perioadă de tranziție cu o valoare mai permisivă, dar s-a încheiat în ianuarie 2025, astfel că astăzi se aplică valoarea de bază la toate lucrările.

Ce reduce cu adevărat expunerea

Alegerea procedeului — vezi mai sus; diferența merge în multipli, nu în procente.

Aspirația la sursă, nu un ventilator care suflă lateral. Ventilatorul împrăștie fumul prin hală și îl dă colegilor, în loc să îl înlăture. Aspirația pe pistolet sau brațul de aspirație se așază la o palmă de arc, pe partea opusă aerului introdus.

Ventilație asistată în locul semimăștii când se lucrează un schimb întreg: echipamentul pe care nu îți vine să-l dai jos protejează cu adevărat, nu pe hârtie. Detalii — protecția respiratorie.

Igiena după lucru. Praful nu se suflă cu aer comprimat — așa se împrăștie prin toată încăperea. Hainele de lucru de la inox nu se duc acasă la spălat: expunerea trece atunci asupra familiei, iar asta nu o mai acoperă nicio mască.

Ce urmează

Compoziția fumului și ventilația postului — fumurile de sudare. Alegerea măștii și a ventilației asistate — protecția respiratorie. Tehnica sudării inoxului — sudarea oțelului inoxidabil.

Cum citești 0,005 mg/m³: o medie pe opt ore

Valoarea limită pentru cromul VI este o medie ponderată în timp pe un schimb de opt ore, nu un prag pentru clipa în care arde arcul. Se calculează așa: concentrația din fiecare perioadă se înmulțește cu durata ei, se adună și se împarte la 8 ore. Perioadele fără sudare intră în sumă cu o valoare aproape nulă, așa că aceeași concentrație la arc dă un rezultat foarte diferit după câte ore arde efectiv arcul.

Un exemplu cu cifre convenționale, doar pentru calcul. O măsurare în zona de respirație la sudarea cu electrod învelit a dat 0,012 mg/m³.

• Arc 2 ore, restul schimbului la asamblare fără fum: 0,012 × 2 / 8 = 0,003 mg/m³ — sub limită, dar deja 60 % din ea.
• Arc 5 ore: 0,012 × 5 / 8 = 0,0075 mg/m³ — de o dată și jumătate peste.

Concluzia: același sudor, cu același electrod și aceeași aspirație, poate fi în normă luni și peste limită joi, când toată ziua sudează doar inox. De aceea măsurarea se consemnează împreună cu timpul de ardere a arcului și se repetă când se schimbă organizarea muncii.

TIG, MIG, MMA și FCAW pe inox — comparație

Tabelul ordonează procedeele, nu dă cifre: concentrația la post depinde atât de mult de curent, material de adaos, poziție și ventilație, încât o singură cifră „pentru TIG” ar induce în eroare. Ordinea însă e fixă și rezultă din chimia descrisă mai sus. Dacă tehnologia permite, trecerea de la electrod la TIG sau MIG pe inox reduce expunerea mai mult decât schimbarea măștii.

Ordinea măsurilor: de la schimbarea procedeului la mască

Legislația de securitate a muncii din UE așază măsurile într-o ordine fixă — în Germania i se spune principiul STOP: substituție, măsuri tehnice, organizatorice și abia la final protecție individuală. Săritul peste trepte, adică direct „dă-i o mască”, este greșeala cea mai des întâlnită.

1. S — substituție. TIG sau MIG cu sârmă plină în locul electrodului și al sârmei tubulare, acolo unde tehnologia și accesul la îmbinare permit.
2. T — tehnic. Aspirație la sursă: pistolet cu aspirație sau braț pus la una-două palme de arc. La cromul VI, aerul aspirat nu se întoarce în hală fără o filtrare aleasă pentru acest scop.
3. O — organizare. Lucrările lungi pe inox se împart între mai mulți oameni sau se alternează cu alte sarcini (vezi calculul de mai sus); postul se separă cu o perdea ca fumul să nu ajungă la vecini.
4. P — protecție personală. La final, nu în loc. Pentru oțelurile înalt aliate, regula germană TRGS 528 cere protecție respiratorie din principiu și indică măști cu aer insuflat de clasă TH2P sau TH3P.

Măsurarea la post: cum arată

Prelevatorul îl poartă sudorul, cu intrarea în zona de respirație — sub mască în timpul sudării, cum descrie EN ISO 10882-1. O pompă trage aerul printr-un filtru tot schimbul sau o parte reprezentativă din el, iar cromul VI îl determină un laborator. Rezultatul se transformă în medie pe opt ore și se compară cu limita națională.

• Măsurarea se repetă după schimbarea procedeului, a materialului de adaos sau a aspirației.
• În buletin trebuie să apară procedeul, materialul, curentul, timpul de ardere a arcului și dacă mergea aspirația — fără ele următorul rezultat nu are cu ce fi comparat.
• Frecvența măsurărilor o stabilește actul național și depinde de cât de aproape de limită a fost rezultatul anterior.

Semnale care nu trebuie ignorate

Cromul VI acționează local înainte să afecteze plămânii: rinita cronică, sângerările nazale și ulcerația septului nazal sunt tabloul clasic al unei expuneri îndelungate. Pe piele lasă ulcerații care se vindecă greu, acolo unde există tăieturi. Nichelul provoacă eczemă de contact și astm. Oricare dintre aceste simptome la un sudor de inox este motiv de vizită la medicul de medicina muncii și de verificare a aspirației.

Greșeli care se văd la post

• Ventilator îndreptat spre sudor. Fumul ajunge la vecin, iar turbulențele de la arc îl trag oricum sub mască.
• Semimască peste barbă. FFP3 nu etanșează pe barbă — pentru un schimb întreg e mai bună o mască cu aer insuflat.
• Sudare într-un rezervor fără aer proaspăt. Într-un spațiu închis concentrația crește cu fiecare minut; trebuie aspirație și aer introdus, nu doar mască.
• Tăiere cu plasmă a inoxului „în treacăt”. Și ea produce crom VI — de aceea directiva a tratat-o împreună cu sudarea.

Autor: Dmitry Frolov, sudor și confecționer metalic Actualizat: 28 septembrie 2026