Protecția respiratorie la sudare

Masca este ultima verigă, nu prima. Întâi se înlătură sursa și se aspiră fumul acolo unde se naște, iar abia ce nu poate fi înlăturat este reținut de un filtru în dreptul feței. Aceeași ordine stă și în legislația de securitate a muncii, nu doar în ghiduri.

Tipărește tabelul

Ordinea obligatorie

1. Schimbă procedeul sau materialul. Sârmă plină în loc de tubulară, TIG în loc de MMA, material neacoperit în loc de zincat — asta reduce fumul de câteva ori, nu cu procente.
2. Aspiră la sursă. Un braț de aspirație sau aspirația pe pistolet conform ISO 21904 ia fumul înainte să ajungă în zona de respirație.
3. Aerisește încăperea. Ventilația generală diluează ce a scăpat de aspirație.
4. Abia acum masca. Protecția individuală vine ultima, pentru că funcționează doar purtată și potrivită.

Descarcă schema: SVG · PNG

Cu ce te protejezi

FFP2 sau FFP3

Clasa filtrului spune cât din particule reține: FFP1 cel mai puțin, FFP3 cel mai mult. La sudare linia cade astfel: FFP2 pentru lucrări scurte pe oțel nealiat cu ventilația pornită; FFP3 pentru inox și zincat, pentru un schimb întreg, pentru spații închise și pentru orice fum cancerigen.

Potrivirea, însă, cântărește adesea mai mult decât clasa. Semimasca lucrează prin etanșarea pe față, iar etanșarea o strică barba, o cicatrice, o mărime greșită și pur și simplu coborârea măștii sub bărbie „pentru o clipă”. O FFP3 neetanșă protejează mai prost decât o FFP2 bine potrivită, fiindcă aerul trece pe lângă filtru.

Ventilația asistată: de ce lucrează adesea mai bine

Masca cu ventilație asistată conform EN 12941 înseamnă o suflantă la centură, un filtru și un furtun până la mască. Ușoara suprapresiune de sub mască face ca neetanșeitățile să împingă aer curat în afară în loc să tragă aer murdar înăuntru — de aceea barba nu contează, iar respirația nu cere efort.

Avantajul adevărat este însă altul: masca cu suflantă nu se dă jos după douăzeci de minute. Semimasca de sub mască o trage jos, la căldură, aproape oricine mai devreme sau mai târziu, iar echipamentul dat jos nu protejează deloc. În recipiente strâmte, unde poate lipsi însuși oxigenul, niciun filtru nu ajută: acolo e nevoie de aparat cu furtun de aer conform EN 14594, alimentat din exterior.

Aspirația pe pistolet

Aspirația integrată în pistoletul MIG/MAG ia fumul la câțiva centimetri de arc, adică înainte să urce spre față. ISO 21904 descrie cerințele pentru astfel de echipamente și cum se verifică eficacitatea lor.

Două rezerve din practică. Întâi, o aspirație prea puternică trage și gazul de protecție și dă pori — de aceea debitul se reglează, nu se pune la maximum. Apoi, aspirația la sursă nu înlocuiește masca la inox: ia cea mai mare parte a fumului, dar cromul hexavalent este periculos în cantități la care „cea mai mare parte” înseamnă prea puțin.

Clasele filtrelor și măștile pentru sudură: FFP, P și TH

La un post de sudură apar cinci familii de echipamente, fiecare cu norma ei. Semimasca filtrantă după EN 149 este mască și filtru într-o singură piesă și are clasa FFP1, FFP2 sau FFP3; marcajul NR înseamnă „doar un schimb”, R „reutilizabilă”. Semimasca din cauciuc sau silicon după EN 140 primește filtre de particule schimbabile după EN 143, clasele P1, P2 și P3. Aparatul filtrant cu ventilație asistată, cu cască sau glugă, după EN 12941 — la sudură, masca cu ventilație — are clasele TH1, TH2 și TH3; același lucru cu mască etanșă după EN 12942, clasele TM1–TM3. La aparatul cu furtun de aer comprimat după EN 14594 aerul nu trece deloc printr-un filtru, ci vine tratat din rețeaua de aer comprimat.

Cât protejează un echipament se exprimă diferit de la o țară la alta. În Germania contează nivelul de protecție din DGUV Regel 112-190 (tabelul 2), în Marea Britanie factorul de protecție atribuit (APF) din HSE HSG53 (tabelul 10). Amândouă spun de câte ori concentrația din aerul inspirat e mai mică decât cea din jur, dacă echipamentul e potrivit și purtat — dar cifrele nu coincid peste tot:

De aici rezultă trei lucruri. Primul: FFP2 și P2 au 10 în ambele documente, TH2 are 20; până aici e acord. Al doilea: la FFP3 și TH3 se despart; dacă nu știi după ce reglementare evaluează firma riscurile, calculează cu valoarea mai mică. Al treilea, decisiv la sudură: DGUV Regel 112-190 nu admite FFP1, P1 și nici aparatele TH1 împotriva substanțelor cancerigene — adică împotriva cromului hexavalent și nichelului din fumul de inox —, iar HSG53 nu recomandă nici ea FFP1 pentru fumul de sudură. Litera P după clasă (TH2P, TH3P) înseamnă filtru de particule; despre gaze nu spune nimic.

Când e nevoie de ventilație asistată sau de aer din exterior

O semimască pe față nu mai ajunge de îndată ce apare unul dintre aceste cazuri:

• Inox și materiale înalt aliate. Fumul conține crom hexavalent și nichel, ambele cancerigene. Pentru acest caz TRGS 528 din Germania numește ca potrivite căștile de sudură cu ventilație asistată TH2P sau TH3P și măștile TM1P–TM3P. Detalii — fumul de la inox.
• Tablă zincată și materiale acoperite. Oxidul de zinc e particulă și rămâne în filtrul P; grundurile, vopselele și uleiurile se descompun însă în arc și în gaze pe care niciun filtru de particule nu le oprește. Cel mai bine: șlefuiește înainte zona îmbinării până la metal curat.
• Spații înguste, recipiente, funduri duble. Fumul nu se diluează, iar gazul de protecție dislocă aerul. Cum trebuie să arate acolo ventilația și aspirația — fumul de sudare și ventilația.
• Lucru de durată. Cine sudează cea mai mare parte a schimbului dă de limita de timp de purtare a măștii și de căldura de sub ea; casca cu ventilație nu are niciuna dintre ele (cifrele mai jos, după DGUV Regel 112-190).
• Barba. Casca sau gluga cu ventilație nu au nevoie de etanșare pe față; masca FFP și semimasca au nevoie neapărat.

Gazele: unde filtrul de particule nu face nimic

Un filtru P reține particule, nu gaze. La sudare apar însă trei gaze periculoase: ozonul, format din oxigenul aerului sub radiația UV a arcului, cel mai mult la TIG și MIG pe aluminiu; oxizii de azot, mai ales la sudarea cu gaz și la tăierea cu plasmă; monoxidul de carbon, din descompunerea CO₂ la MAG. Pentru gaze e nevoie de un filtru de gaze sau combinat după EN 14387, al cărui tip producătorul îl aprobă pentru substanța concretă, ori de aer din exterior. Pentru monoxidul de carbon nu există filtru de lucru — doar aer proaspăt sau comprimat. Iar acolo unde poate lipsi oxigenul însuși, de pildă într-un recipient în care a curs argon, nu ajută niciun aparat filtrant: doar unul izolant, independent de aerul din jur — cu furtun sau autonom.

DGUV Regel 112-190 numește explicit încă un pericol: scânteile și stropii fierbinți pot aprinde filtrul, iar un filtru care mocnește eliberează monoxid de carbon pe care purtătorul îl inspiră direct. De aceea la sudură se folosesc aparate la care intrarea scânteilor e împiedicată cât se poate — protecție contra scânteilor în fața filtrului, filtrul întors în altă parte decât stropii.

Cum alegi protecția respiratorie la sudare, pas cu pas

1. Stabilește procedeul și materialul. Materialul decide dacă fumul conține substanțe cancerigene; procedeul — cât fum se formează.
2. Estimează cantitatea de fum. Ordinul de mărime pe procedeu e în tabelul de pe pagina fumul de sudare: între TIG și sârma tubulară autoprotejată e un factor de zece și mai mult.
3. Verifică dacă există aspirație la sursă. Un braț de aspirație sau aspirația pe pistolet reduc ce ajunge la față. Fără ea, urci o clasă.
4. Stabilește clasa. Oțel nealiat, lucru scurt, cu aspirație — FFP2 sau P2. Inox, zincat, schimb întreg, spații înguste — cel puțin FFP3 sau P3, mai bine ventilație asistată TH2 sau TH3. Gaze — filtru combinat sau aer din exterior. Lipsă de oxigen — aparat izolant.
5. Potrivește-o cu masca de sudură. Semimasca trebuie să încapă sub masca lăsată fără să fie împinsă; există modele plate făcute pentru asta. La masca cu ventilație, protecția ochilor și cea respiratorie sunt o singură piesă — verifică împreună treapta filtrului, bentița și greutatea, vezi masca de sudură.
6. Verifică etanșarea. La prima alegere, un test de potrivire (fit test) care găsește modelul și mărimea; apoi, înainte de fiecare folosire, verificarea etanșării după instrucțiunile producătorului. Linia de etanșare — bine rasă.
7. Stabilește schimbarea filtrelor. Un filtru de particule care se încarcă se simte mai ales prin respirația tot mai grea. Se schimbă când respirația e vizibil mai grea, când e deteriorat sau îmbibat de apă, iar la ventilația asistată când alarma semnalează debit scăzut. O FFP marcată NR se aruncă la finalul schimbului. Ambele filtre ale unei măști cu două filtre se schimbă mereu împreună (HSE HSG53).
8. Păstreaz-o corect. După schimb curăță masca și păstreaz-o cu filtrele într-o cutie sau pungă închisă, nu în cui deasupra postului: praful se depune înăuntru și e inspirat la următoarea punere. Încarcă acumulatorul ventilației, înlocuiește la timp prefiltrul și protecția contra scânteilor.

Dacă lucrezi în Germania: protecția respiratorie după TRGS 528 și DGUV

Cine sudează în Germania lucrează după TRGS 528 „Schweißtechnische Arbeiten” și publicațiile DGUV; lista documentelor și domeniul lor sunt pe pagina fumul de sudare și ventilația. Pentru protecția respiratorie decid trei puncte: ce cere TRGS 528, cât timp poate fi purtat un aparat după DGUV Regel 112-190 și ce supraveghere medicală leagă de el ArbMedVV.

Ce cere TRGS 528

Dacă înlocuirea procedeului, aspirația și ventilația nu ajung, angajatorul pune la dispoziție protecție respiratorie potrivită — pe cheltuiala lui, ca parte a măsurilor, nu ca treabă privată a sudorului. Dacă se degajă substanțe cancerigene, mai ales la sudarea oțelurilor înalt aliate și a aliajelor pe bază de nichel, protecția respiratorie trebuie asigurată, cu excepția procedeelor din grupa de emisie „scăzută”. Ca potrivite, TRGS numește căștile și glugile cu ventilație asistată și filtru de particule TH2P sau TH3P, precum și măștile TM1P–TM3P. Se preferă protecția care nu solicită organismul — sub 3 kg și fără rezistență la respirație, adică masca cu ventilație. Cea care solicită (peste 3 kg sau cu rezistență la respirație — aici intră FFP și semimăștile cu filtru) nu poate fi măsură permanentă: cel mult 120 de ore în trei luni. Pentru cine sudează zilnic, limita vine repede — practic duce la ventilația asistată.

Durata de folosire după DGUV Regel 112-190

Ce se numea înainte limitarea timpului de purtare se numește în ediția din 2021 „Gebrauchsdauer”. Tabelul 21 al regulii dă valori orientative:

• FFP fără supapă de expirație: 75 de minute de purtare, apoi 30 de minute de refacere, cel mult 360 de minute pe schimb;
• FFP cu supapă de expirație: 150 de minute, 30 de minute de refacere, cel mult 420 de minute;
• semimască cu filtru P3: 135 de minute, 30 de minute de refacere, cel mult 420 de minute;
• aparat cu ventilație asistată, cu cască sau glugă de până la 3 kg: fără limită.

Sunt valori din experiență pentru condiții obișnuite; căldura de la post și munca grea le scurtează, iar regula prevede reduceri pentru asta. Refacere înseamnă mască jos, dar în afara fumului — nu lângă arcul la care colegul sudează mai departe.

Supravegherea medicală după ArbMedVV

Ce control medical e necesar depinde de grupa aparatului după AMR 14.2, stabilită după greutate și rezistența la respirație. Pentru grupele 2 și 3 — între ele semimasca cu filtru P3 — e obligatoriu: fără el lucrul nu poate începe. Pentru grupa 1 — FFP, semimască cu P2 — angajatorul trebuie să-l ofere. Poate lipsi la aparatele sub 3 kg fără rezistență la respirație, adică la masca cu ventilație, și la grupa 1 dacă e purtată cel mult o jumătate de oră pe zi. Îl face un medic de medicina muncii, de regulă după principiul DGUV G 26. Independent de respirator, fumul însuși poate cere supraveghere; asta ține de evaluarea fumului după TRGS 528.

Greșeli tipice la protecția respiratorie a sudorului

• Mască de praf sau FFP1 la MAG pe inox. Nu e admisă împotriva substanțelor cancerigene; aici protecția începe de la FFP3, iar corect e ventilația asistată TH2 sau TH3.
• Semimască ce nu încape sub masca de sudură. Masca apasă pe semimască, aceasta se ridică la nas și fumul trece pe lângă filtru. Verificare: cu masca lăsată, inspiră puternic — semimasca trebuie să se lipească și mai tare de față.
• P3 împotriva ozonului. Filtrul de particule nu reține gaz; la TIG pe aluminiu te apără de fum, nu de ozon.
• Barbă sau barbă de trei zile. DGUV Regel 112-190 trece explicit firele scurte printre ce distruge etanșarea. Ori ras, ori ventilație asistată cu glugă.
• Masca scoasă „doar o clipă”. Prinderea în puncte, privitul cordonului, schimbarea prizei — toate se petrec lângă arc, unde fumul e cel mai dens. Un echipament purtat din când în când protejează din când în când.
• Filtre ținute în praf. Filtrele deschise pe bancul de lucru se încarcă cu praf de la polizor înainte de a fi folosite; masca atârnată în cui are înăuntru praf care e inspirat direct la punere.
• Lucrul continuat când ventilația dă alarmă. Când debitul scade, casca nu mai protejează suficient (DGUV Regel 112-190): ieși din zonă și schimbă filtrul sau acumulatorul.

Ce urmează

Compoziția fumului și ventilația postului — fumurile de sudare. Cazul cel mai greu — fumul de oțel inoxidabil. Restul echipamentului — îmbrăcăminte și mănuși.

Autor: Dmitry Frolov, sudor și confecționer metalic Actualizat: 5 octombrie 2026