Ce echipament de protecție cer normele pentru sudori

Patru riscuri, și pentru fiecare există o normă care definește echipamentul. Mai jos este ce cer acele norme și unde taie sudorul colțul cel mai des.

Descarcă schema: SVG · PNG

Riscurile sudorului și ce piesă de echipament le acoperă

Riscurile sudorului se împart în câteva grupe, și fiecare are protecția ei: radiația arcului (ultraviolet și infraroșu) — mască cu filtru și îmbrăcăminte fără piele descoperită; stropii și metalul topit — mănuși, îmbrăcăminte ignifugă și bocanci; fumul — aspirație la sursă și, unde nu ajunge, protecție respiratorie; curentul — mănuși uscate, izolare față de piesă și legare corectă la masă; zgomotul de la polizare și de la baterea zgurii — antifoane. Incendiul nu se rezolvă cu EIP, ci cu organizarea lucrului: permis, zonă curățată și supraveghere după terminare (vezi lucrările cu foc deschis).

Echipamentul de protecție al sudorului: lista completă

Ochi și față

Mască după EN 175 cu filtru după EN 379, la gradul dat de calculatorul de grad. Carcasa protejează de stropi și de impact; filtrul, de ultraviolete, infraroșii și lumină vizibilă.

Două lucruri se greșesc des. Întâi, ochelarii de protecție sub mască nu sunt opționali: masca se ridică la ciocănit și la polizat, iar atunci sare zgura. Al doilea, „ochiul de arc” nu cere să sudezi: statul câteva minute lângă arcul altcuiva fără protecție este suficient, iar durerea vine după șase până la douăsprezece ore. Detalii în masca de sudură.

Mâini

Mănuși după EN 12477, în două tipuri: tipul A pentru electrod și MIG, mai groase și mai puțin îndemânatice, și tipul B pentru TIG, mai subțiri ca să simți vergeaua. Din piele, cusute cu ață rezistentă la căldură — ața sintetică cedează și mănușa se desface pe o cusătură.

Manșete lungi, care intră pe sub mânecă, nu peste ea: o manșetă purtată peste mânecă este o pâlnie pentru stropi.

Corp

Îmbrăcăminte după EN ISO 11611, clasa 1 pentru stropi ușori și clasa 2 pentru lucru greu și peste cap. Șorț și mâneci de piele deasupra când se sudează peste cap, unde tot ce cade, cade pe tine.

Pantalonul peste bocanc, niciodată băgat în el. Buzunare închise sau inexistente. Și fără manșete răsfrânte la pantalon: o manșetă prinde o picătură de metal topit și o ține lipită de gleznă, ceea ce este una dintre arsurile clasice ale meseriei.

Picioare

Încălțăminte după EN ISO 20345 cu bombeu și — partea specifică sudării — închisă la gleznă și fără șireturi la vedere. Protecție de metatars unde se manipulează material greu. Talpă de cauciuc pentru izolația electrică, care contează mai mult decât cred majoritatea sudorilor: vezi riscul electric.

Plămâni

Aspirația la arc este controlul principal, iar echipamentul individual este rezerva, în ordinea aceasta — raționamentul este în fumul de sudare și ventilația. Când este nevoie de protecție respiratorie: FFP3 pentru particule, sau un sistem cu ventilație asistată integrat în mască, pentru sesiuni lungi și spații închise.

O mască de praf de la magazinul de bricolaj nu este protecție respiratorie împotriva fumului de sudare. Particulele de fum sunt în domeniul submicronic, exact pentru ce este clasificată FFP3 și nu FFP1.

Separat și în detaliu

Trei subiecte de pe această pagină au tratări proprii, fiindcă normele, clasele și marcajele nu încap într-o privire de ansamblu: îmbrăcăminte și mănuși, protecția respiratorie și masca de sudură.

Auz

Nu pentru arc, ci pentru polizare, ciocănire și sculele pneumatice din jur. Antifoanele împiedică în plus intrarea unui strop în canalul auditiv la sudarea peste cap, ceea ce pare un fleac până se întâmplă.

Cifrele din spatele lui „poartă antifoane”: Directiva 2003/10/CE stabilește valoarea de expunere inferioară de declanșare a acțiunii la 80 dB(A) (angajatorul pune antifoane la dispoziție), pe cea superioară la 85 dB(A) (antifoanele se poartă obligatoriu) și valoarea-limită la 87 dB(A) măsurată sub antifon. Polizarea, crăițuirea arc-aer, tăierea cu plasmă și baterea zgurii pe o structură metalică sunt cele care duc un post de sudură peste aceste valori. Dopurile și căștile antifonice se încearcă după EN 352.

Cap și față: mască, filtru și nivel de protecție

Masca de sudură înseamnă două lucruri cu două standarde. Carcasa, după EN 175, oprește stropii, căldura radiantă și loviturile în față. Filtrul protejează ochii: sticlă pasivă cu nivel fix după EN 169 sau filtru cu întunecare automată după EN 379. Pe un filtru automat scrie ceva de felul „4/9–13”: nivelul 4 în stare deschisă, 9–13 în stare întunecată. Urmează clasa optică în patru cifre: 1/2/1/2 e un filtru bun, 1/1/1/1 cel mai bun — cifrele notează distorsiunea optică, difuzia luminii, uniformitatea nuanței și cât se schimbă ea cu unghiul de privire.

Nivelul de protecție depinde de procedeu și de curent, nu de preferință. După aceleași praguri din EN 169 pe care lucrează calculatorul nivelului de protecție: MMA la 60 A cere nivelul 10, la 120 A 11, la 200 A 12. MAG la 180 A cere 12, TIG la 100 A 10, tăierea cu plasmă la 40 A 9. Aluminiul la MIG strălucește mai tare decât oțelul la același curent: la 250 A e deja nivelul 12.

Proba în atelier e simplă: după stingerea arcului nu trebuie să rămână imagini remanente în ochi. Dacă rămân, filtrul e prea deschis — un nivel mai sus. Dacă nu vezi baia deloc, verifică întâi geamul de protecție și iluminatul postului, abia apoi nivelul. Geamul de protecție zgâriat se schimbă imediat: împrăștie lumina și te obligă să lucrezi cu fața mai aproape de arc.

Echipament după procedeu: MMA, MAG, TIG, tăiere, peste cap

Același sudor are nevoie de alt echipament la MMA cu electrod bazic decât la TIG pe tablă subțire. Tabelul pune diferențele alături: nivelul de protecție vine din aceleași date ca în calculator, clasa îmbrăcămintei din anexa A a EN ISO 11611, tipul mănușilor din EN 12477.

MMA (electrod învelit)

Electrodul învelit dă cea mai multă zgură și cei mai mulți stropi dintre procedeele manuale. Electrodul rutilic intră în clasa 1 de îmbrăcăminte, cel bazic și cel celulozic în clasa 2 — așa le împarte anexa A a standardului. Mănuși tip A cu manșetă lungă. Ce se uită cel mai des: ochelarii sub mască, pentru că zgura sare la batere cu masca ridicată.

MAG și sârmă tubulară

MAG în CO₂ sau amestec, și cu atât mai mult sârma tubulară, înseamnă clasa 2 și mănuși tip A. Peste circa 200 A se adaugă mâneci sau șorț de piele: stropul lovește antebrațul mai repede decât apuci să-l scuturi. Sârma tubulară produce și cel mai mult fum — aici aspirația la arc face parte din echipament, nu e un accesoriu.

TIG

Aproape fără stropi: clasa 1 și mănuși subțiri tip B, prin care simți vergeaua. În schimb ultravioletul e intens și curat, iar arcul arde pielea descoperită în câteva minute: gâtul, spațiul de la încheietură dintre mănușă și mânecă și pieptul cu gulerul descheiat sunt locurile unde sudorii TIG se „bronzează”. La inox apare crom în fum; cu ce respiri, pe pagina protecția respiratorie la sudare.

Tăiere cu plasmă, oxigaz și crăițuire

Anexa A pune tăierea manuală cu plasmă, oxităierea și crăițuirea în clasa 2. Jetul de metal topit merge în jos și înainte, pe picioare și încălțăminte, iar crăițuirea arc-aer e pe deasupra zgomotoasă și cu mult fum: căști antifonice, șorț de piele și protecție respiratorie fac parte din echipamentul de bază. La oxităiere nivelul se alege după debitul de oxigen, nu după curent, de aceea nu apare în tabel.

Sudare peste cap

Tot ce cade, cade pe sudor. Anexa A numește explicit lucrul peste cap ca situație de clasa 2, oricare ar fi procedeul. În plus: pelerină sau haină de piele, bonetă sau glugă sub mască (stropi în păr și după guler), mănuși cu manșeta sub mânecă și dopuri de urechi — o picătură în canalul auditiv e exact accidentul care se întâmplă peste cap. Tehnica, la sudarea peste cap.

Exemplu: alegerea echipamentului pas cu pas

Lucrarea 1. Suduri de colț MAG pe tablă de 8 mm în hală, 180 A, parțial peste cap.

1. Filtru: MAG 180 A → nivelul 12. Un filtru automat 9–13 acoperă asta cu rezervă.
2. Îmbrăcăminte: MAG și lucru peste cap — clasa 2, plus pelerină de piele pentru porțiunile peste cap.
3. Mănuși: tip A, manșeta sub mâneca hainei.
4. Bocanci: S3 cu talpă HRO, șireturi acoperite, pantalonii peste.
5. Urechi și ochi: dopuri contra stropilor de sus, ochelari sub mască pentru curățarea cordonului.
6. Respirație: aspirație la arc; pentru un schimb întreg, mască cu ventilație asistată — detalii la fumul de sudare și ventilația.

Lucrarea 2. TIG pe țeavă inox de 2 mm, 70 A, la masă. Filtru: nivelul 10. Îmbrăcăminte clasa 1, dar încheiată până la gât și strânsă la încheieturi — UV-ul arde pielea înaintea oricărui strop. Mănuși tip B. Respirație: aspirație și cel puțin FFP3, pentru că fumul de inox conține crom hexavalent. Bocancii la fel: și la TIG capătul fierbinte al vergelei ajunge pe un picior.

Încălțămintea sudorului: EN ISO 20345 și EN ISO 20349-2

Baza este încălțămintea de securitate după EN ISO 20345 — practic S3 (bombeu, talpă rezistentă la perforare, fețe rezistente la apă) cu talpă HRO, care suportă contactul cu suprafețe fierbinți. Sudura are însă standard propriu: EN ISO 20349-2, încălțăminte împotriva riscurilor de la sudare și procedee conexe (după ISO și producătorul de încălțăminte Elten). Încălțămintea încercată la stropi de metal topit poartă marcajul WG. Oricare ar fi marcajul, alege un bocanc cu șireturi acoperite sau clapă și scoatere rapidă — picătura intrată înăuntru trebuie să poată ieși în câteva secunde.

Greșeli frecvente cu echipamentul de protecție

• Sintetic sub haină. Un tricou de poliester sau un polar sub o haină bună de clasa 2: stropul străpunge haina într-un punct, iar sinteticul topit întinde arsura cât o palmă. Dedesubt, bumbac sau lână, inclusiv șosetele.
• Mâneci suflecate pe căldură. Antebrațul primește UV și stropi, iar suflecătura e un buzunar pentru picături.
• Buzunare deschise, manșete la pantaloni. Orice deschidere în sus prinde stropi și îi ține lângă corp.
• Brichetă în buzunar. O brichetă cu gaz sub stropi e o mică încărcătură. Nu se ține deloc asupra ta la sudare.
• Haine unsuroase. Uleiul și vaselina ard chiar dacă țesătura e ignifugă.
• Vestă reflectorizantă din poliester deasupra. O vestă obișnuită se topește; pe șantier trebuie echipament de vizibilitate care să îndeplinească și EN ISO 11611.
• Polizare cu masca ridicată și fără ochelari. Atunci ajunge cel mai des ceva în ochi.
• Mănuși ude. Nu mai izolează; la sudare în umezeală e un drum spre electrocutare — vezi securitatea electrică.

Iarna și în aer liber

Căldura vine din straturi de bumbac și lână sub îmbrăcămintea de sudură sau dintr-o geacă de iarnă care are ea însăși EN ISO 11611 pe etichetă. Lenjeria termică sintetică și polarul ies din discuție din același motiv ca tricoul de poliester. Filtrul automat are o temperatură de lucru: unul bun merge de la −5 °C, unul foarte bun de la −10 °C (comparație la masca de sudură); sub ea reacționează mai încet, iar între cordoane masca se ține sub geacă. Mănușile se schimbă cu unele uscate mai des decât vara — zăpada și bruma pe piele înseamnă umezeală.

Ce trebuie să asigure angajatorul

În România, HG 1048/2006, care transpune Directiva 89/656/CEE, și Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă obligă angajatorul să asigure gratuit echipamentul individual de protecție și să instruiască lucrătorii cum să-l folosească. Ce echipament exact rezultă din evaluarea riscurilor postului: mască și filtru, ochelari, mănuși EN 12477, îmbrăcăminte EN ISO 11611, încălțăminte de securitate, protecție auditivă și protecție respiratorie acolo unde aspirația nu ajunge. Standardele sunt aceleași în toată UE, în România ca SR EN.

Verificarea înainte de schimb și când se înlocuiește

• Mască: geam de protecție fără zgârieturi și stropi, filtru automat testat (butonul de test sau scânteia unei brichete în fața senzorilor, departe de post), baterie, senzori curați.
• Mănuși: fără arsuri străpunse, cusături întregi, piele neîntărită. Pielea strânsă și întărită de căldură crapă și nu mai protejează.
• Îmbrăcăminte: fără găuri și porțiuni subțiate, închizători funcționale, fără pete de ulei. Spălare și scoatere din uz la îmbrăcăminte și mănuși de sudură.
• Bocanci: talpă netopită, bombeu neexpus, clapa peste șireturi la locul ei.

Pagina are caracter informativ: echipamentul concret al unui post și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească le stabilește angajatorul pe baza evaluării riscurilor.

Autor: Dmitry Frolov, sudor și confecționer metalic Actualizat: 28 septembrie 2026