Ce echipament de protecție cer normele pentru sudori

Patru riscuri, și pentru fiecare există o normă care definește echipamentul. Pentru fiecare risc: ce cere norma și unde sudorii fac cel mai des rabat de la ea.

Răspuns scurt

Sudorul are nevoie de echipament împotriva a patru pericole: ochi și față (mască conform EN ISO 16321-2 (la modelele mai vechi EN 175 și filtru EN 169 sau EN 379), iar dedesubt ochelari), mâini (mănuși conform EN 12477, tip A pentru MMA și MAG, tip B pentru TIG), corp și picioare (îmbrăcăminte conform EN ISO 11611 clasa 1 sau 2, încălțăminte conform EN ISO 20345) și căi respiratorii (FFP3 sau sistem cu aer filtrat în mască, iar aspirația la arc are prioritate). La un zgomot de 85 dB(A) căștile sau dopurile sunt obligatorii (EN 352). Lista completă a echipamentului este mai jos.

Descarcă schema: SVG · PNG

Riscurile sudorului și ce piesă de echipament le acoperă

Riscurile sudorului se împart în câteva grupe, și fiecare are protecția ei: radiația arcului (ultraviolet și infraroșu) — mască cu filtru și îmbrăcăminte fără piele descoperită; stropii și metalul topit — mănuși, îmbrăcăminte ignifugă și bocanci; fumul — aspirație la sursă și, unde nu ajunge, protecție respiratorie; curentul — mănuși uscate, izolare față de piesă și legare corectă la masă; zgomotul de la polizare și de la baterea zgurii — antifoane. Incendiul nu se rezolvă cu EIP, ci cu organizarea lucrului: permis, zonă curățată și supraveghere după terminare (vezi lucrările cu foc deschis).

Echipamentul de protecție al sudorului: lista completă

Ochi și față

Mască după EN ISO 16321-2 (la modelele mai vechi EN 175 cu filtru după EN 379), la gradul dat de calculatorul de grad. Carcasa protejează de stropi și de impact; filtrul, de ultraviolete, infraroșii și lumină vizibilă.

Două lucruri se greșesc des. Întâi, ochelarii de protecție sub mască nu sunt opționali: masca se ridică la ciocănit și la polizat, iar atunci sare zgura. Al doilea, ca să te aleagă cu ochii arși de arc nu trebuie să sudezi tu: statul câteva minute lângă arcul altcuiva fără protecție este suficient, iar durerea vine după șase până la douăsprezece ore. Detalii în masca de sudură.

Mâini

Mănuși după EN 12477, în două tipuri: tipul A pentru electrod și MIG, mai groase și mai puțin îndemânatice, și tipul B pentru TIG, mai subțiri ca să simți vergeaua. Din piele, cusute cu ață rezistentă la căldură — ața sintetică cedează și mănușa se desface pe o cusătură.

Manșete lungi, care intră pe sub mânecă, nu peste ea: o manșetă purtată peste mânecă este o pâlnie pentru stropi. Excepția e lucrul peste cap, unde regula se inversează (vezi mai jos).

Corp

Îmbrăcăminte după EN ISO 11611, clasa 1 pentru stropi ușori și clasa 2 pentru lucru greu și peste cap. Șorț și mâneci de piele deasupra când se sudează peste cap, unde tot ce cade, cade pe tine.

Pantalonul peste bocanc, niciodată băgat în el. Buzunare închise sau inexistente. Și fără manșete răsfrânte la pantalon: o manșetă prinde o picătură de metal topit și o ține lipită de gleznă, ceea ce este una dintre arsurile clasice ale meseriei.

Picioare

Încălțăminte după EN ISO 20345 cu bombeu și — partea specifică sudării — închisă la gleznă și fără șireturi la vedere. Protecție de metatars unde se manipulează material greu. Talpă de cauciuc pentru izolația electrică, care contează mai mult decât cred majoritatea sudorilor: vezi riscul electric.

Plămâni

Aspirația la arc este controlul principal, iar echipamentul individual este rezerva, în ordinea aceasta — raționamentul este în fumul de sudare și ventilația. Când este nevoie de protecție respiratorie: FFP3 pentru particule, sau un sistem cu ventilație asistată integrat în mască, pentru sesiuni lungi și spații închise.

O mască de praf de la magazinul de bricolaj nu este protecție respiratorie împotriva fumului de sudare. Particulele de fum sunt în domeniul submicronic, exact pentru ce este clasificată FFP3 și nu FFP1.

Separat și în detaliu

Trei subiecte de pe această pagină au tratări proprii, fiindcă normele, clasele și marcajele nu încap într-o privire de ansamblu: îmbrăcăminte și mănuși, protecția respiratorie și masca de sudură.

Auz

Nu pentru arc, ci pentru polizare, ciocănire și sculele pneumatice din jur. Antifoanele împiedică în plus intrarea unui strop în canalul auditiv la sudarea peste cap, ceea ce pare un fleac până se întâmplă.

Cifrele din spatele lui „poartă antifoane”: Directiva 2003/10/CE stabilește valoarea de expunere inferioară de declanșare a acțiunii la 80 dB(A) (angajatorul pune antifoane la dispoziție), pe cea superioară la 85 dB(A) (antifoanele se poartă obligatoriu) și valoarea-limită la 87 dB(A) măsurată sub antifon. Polizarea, crăițuirea arc-aer, tăierea cu plasmă și baterea zgurii pe o structură metalică sunt cele care duc un post de sudură peste aceste valori. Dopurile și căștile antifonice se încearcă după EN 352.

Cap și față: mască, filtru și nivel de protecție

Masca de sudură înseamnă două lucruri: carcasa oprește stropii, căldura radiantă și loviturile în față, iar filtrul protejează ochii. Din 11 noiembrie 2025 ambele intră în UE sub EN ISO 16321-2 (cu EN ISO 16321-1 pentru ochelarii de protecție și cerințele generale), care a înlocuit EN 175 pentru carcasă, EN 169 pentru sticla pasivă, EN 379 pentru filtrele automate și EN 166 pentru ochelari. Gradele au rămas aceleași. Măștile certificate mai devreme se vând încă cu marcajele vechi, iar descrierea de mai jos le urmează, pentru că pe ele le arată majoritatea etichetelor. Pe un filtru automat scrie ceva de felul „4/9–13”: nivelul 4 în stare deschisă, 9–13 în stare întunecată. Urmează clasa optică în patru cifre: 1/2/1/2 e un filtru bun, 1/1/1/1 cel mai bun — cifrele notează distorsiunea optică, difuzia luminii, uniformitatea nuanței și cât se schimbă ea cu unghiul de privire.

Nivelul de protecție depinde de procedeu și de curent, nu de preferință. După aceleași praguri din EN 169 pe care lucrează calculatorul nivelului de protecție: MMA la 60 A cere nivelul 10, la 120 A 11, la 200 A 12. MAG la 180 A cere 12, TIG la 100 A 10, tăierea cu plasmă la 40 A 9. Aluminiul la MIG strălucește mai tare decât oțelul la același curent: la 300 A e nivelul 13, iar la MAG pe oțel — 12.

Proba în atelier e simplă: după stingerea arcului nu trebuie să rămână imagini remanente în ochi. Dacă rămân, filtrul e prea deschis — un nivel mai sus. Dacă nu vezi baia deloc, verifică întâi geamul de protecție și iluminatul postului, abia apoi nivelul. Geamul de protecție zgâriat se schimbă imediat: împrăștie lumina și te obligă să lucrezi cu fața mai aproape de arc.

Echipament după procedeu: MMA, MAG, TIG, tăiere, peste cap

Același sudor are nevoie de alt echipament la MMA cu electrod bazic decât la TIG pe tablă subțire. Tabelul pune diferențele alături: nivelul de protecție vine din aceleași date ca în calculator, clasa îmbrăcămintei din anexa A a EN ISO 11611 (ediția 2015; anexa B în ISO 11611:2024 — la ea se referă cele de mai jos), tipul mănușilor din EN 12477.

MMA (electrod învelit)

Electrodul învelit dă cea mai multă zgură și cei mai mulți stropi dintre procedeele manuale. Electrodul rutilic intră în clasa 1 de îmbrăcăminte, cel bazic și cel celulozic în clasa 2 — așa le împarte anexa A a standardului. Mănuși tip A cu manșetă lungă. Ce se uită cel mai des: ochelarii sub mască, pentru că zgura sare la batere cu masca ridicată.

MAG și sârmă tubulară

MAG în CO₂ sau amestec, și cu atât mai mult sârma tubulară, înseamnă clasa 2 și mănuși tip A. Peste circa 200 A se adaugă mâneci sau șorț de piele: stropul lovește antebrațul mai repede decât apuci să-l scuturi. Sârma tubulară produce și cel mai mult fum — aici aspirația la arc face parte din echipament, nu e un accesoriu.

TIG

Aproape fără stropi: clasa 1 și mănuși subțiri tip B, prin care simți vergeaua. În schimb ultravioletul e intens și curat, iar arcul arde pielea descoperită în câteva minute: gâtul, spațiul de la încheietură dintre mănușă și mânecă și pieptul cu gulerul descheiat sunt locurile unde sudorii TIG se „bronzează”. La inox apare crom în fum; cu ce respiri, pe pagina protecția respiratorie la sudare.

Tăiere cu plasmă, oxigaz și crăițuire

Anexa A pune tăierea manuală cu plasmă, oxităierea și crăițuirea în clasa 2. Jetul de metal topit merge în jos și înainte, pe picioare și încălțăminte, iar crăițuirea arc-aer e pe deasupra zgomotoasă și cu mult fum: căști antifonice, șorț de piele și protecție respiratorie fac parte din echipamentul de bază. La oxităiere nivelul se alege după debitul de oxigen, nu după curent, de aceea nu apare în tabel.

Sudare peste cap

Tot ce cade, cade pe sudor. Anexa A numește explicit lucrul peste cap ca situație de clasa 2, oricare ar fi procedeul. În plus: pelerină sau haină de piele, bonetă sau glugă sub mască (stropi în păr și după guler) și mănuși cu manșeta peste mânecă, pentru că, cu brațul ridicat, stropii se rostogolesc spre cot și ar intra în mânecă. Apoi dopuri de urechi: o picătură în canalul auditiv e exact accidentul care se întâmplă peste cap. Tehnica, la sudarea peste cap.

Exemplu: alegerea echipamentului pas cu pas

Lucrarea 1. Suduri de colț MAG pe tablă de 8 mm în hală, 180 A, parțial peste cap.

1. Filtru: MAG 180 A → nivelul 12. Un filtru automat 9–13 acoperă asta cu rezervă.
2. Îmbrăcăminte: MAG și lucru peste cap — clasa 2, plus pelerină de piele pentru porțiunile peste cap.
3. Mănuși: tip A, manșeta sub mâneca hainei, iar pe porțiunile peste cap — peste mânecă.
4. Bocanci: S3 cu talpă HRO, șireturi acoperite, pantalonii peste.
5. Urechi și ochi: dopuri contra stropilor de sus, ochelari sub mască pentru curățarea cordonului.
6. Respirație: aspirație la arc; pentru un schimb întreg, mască cu ventilație asistată — detalii la fumul de sudare și ventilația.

Lucrarea 2. TIG pe țeavă inox de 2 mm, 70 A, la masă. Filtru: nivelul 10. Îmbrăcăminte clasa 1, dar încheiată până la gât și strânsă la încheieturi — UV-ul arde pielea înaintea oricărui strop. Mănuși tip B. Respirație: aspirație și cel puțin FFP3, pentru că fumul de inox conține crom hexavalent. Bocancii la fel: și la TIG capătul fierbinte al vergelei ajunge pe un picior.

Încălțămintea sudorului: EN ISO 20345 și EN ISO 20349-2

Baza este încălțămintea de securitate după EN ISO 20345 — practic S3 (bombeu, talpă rezistentă la perforare, fețe rezistente la apă) cu talpă HRO, care suportă contactul cu suprafețe fierbinți. Sudura are însă standard propriu: EN ISO 20349-2, încălțăminte împotriva riscurilor de la sudare și procedee conexe (după ISO și producătorul de încălțăminte Elten). Încălțămintea încercată la stropi de metal topit poartă marcajul WG. Oricare ar fi marcajul, alege un bocanc cu șireturi acoperite sau clapă și scoatere rapidă — picătura intrată înăuntru trebuie să poată ieși în câteva secunde.

Greșeli frecvente cu echipamentul de protecție

• Sintetic sub haină. Un tricou de poliester sau un polar sub o haină bună de clasa 2: stropul străpunge haina într-un punct, iar sinteticul topit întinde arsura cât o palmă. Dedesubt, bumbac sau lână, inclusiv șosetele.
• Mâneci suflecate pe căldură. Antebrațul primește UV și stropi, iar suflecătura e un buzunar pentru picături.
• Buzunare deschise, manșete la pantaloni. Orice deschidere în sus prinde stropi și îi ține lângă corp.
• Brichetă în buzunar. O brichetă cu gaz sub stropi e o mică încărcătură. Nu se ține deloc asupra ta la sudare.
• Haine unsuroase. Uleiul și vaselina ard chiar dacă țesătura e ignifugă.
• Vestă reflectorizantă din poliester deasupra. O vestă obișnuită se topește; pe șantier trebuie echipament de vizibilitate care să îndeplinească și EN ISO 11611.
• Polizare cu masca ridicată și fără ochelari. Atunci ajunge cel mai des ceva în ochi.
• Mănuși ude. Nu mai izolează; la sudare în umezeală e un drum spre electrocutare — vezi securitatea electrică.

Descarcă schema: SVG · PNG

Iarna și în aer liber

Căldura vine din straturi de bumbac și lână sub îmbrăcămintea de sudură sau dintr-o geacă de iarnă care are ea însăși EN ISO 11611 pe etichetă. Lenjeria termică sintetică și polarul ies din discuție din același motiv ca tricoul de poliester. Filtrul automat are o temperatură de lucru: unul bun merge de la −5 °C, unul foarte bun de la −10 °C (comparație la masca de sudură); sub ea reacționează mai încet, iar între cordoane masca se ține sub geacă. Mănușile se schimbă cu unele uscate mai des decât vara — zăpada și bruma pe piele înseamnă umezeală.

Ce trebuie să asigure angajatorul

În România, HG 1048/2006, care transpune Directiva 89/656/CEE, și Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă obligă angajatorul să asigure gratuit echipamentul individual de protecție și să instruiască lucrătorii cum să-l folosească. Ce echipament exact rezultă din evaluarea riscurilor postului: mască și filtru, ochelari, mănuși EN 12477, îmbrăcăminte EN ISO 11611, încălțăminte de securitate, protecție auditivă și protecție respiratorie acolo unde aspirația nu ajunge. Standardele sunt aceleași în toată UE, în România ca SR EN.

Verificarea înainte de schimb și când se înlocuiește

• Mască: geam de protecție fără zgârieturi și stropi, filtru automat testat (butonul de test sau scânteia unei brichete în fața senzorilor, departe de post), baterie, senzori curați.
• Mănuși: fără arsuri străpunse, cusături întregi, piele neîntărită. Pielea strânsă și întărită de căldură crapă și nu mai protejează.
• Îmbrăcăminte: fără găuri și porțiuni subțiate, închizători funcționale, fără pete de ulei. Spălare și scoatere din uz la îmbrăcăminte și mănuși de sudură.
• Bocanci: talpă netopită, bombeu neexpus, clapa peste șireturi la locul ei.

Pagina are caracter informativ: echipamentul concret al unui post și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească le stabilește angajatorul pe baza evaluării riscurilor.

Surse și norme

Documentele pe care se sprijină această pagină. Linkurile duc numai la paginile oficiale ale legiuitorilor și editorilor; textele complete ale standardelor sunt vândute de organismele de standardizare.

• EN ISO 16321-2 — Eye and face protection for occupational use — Part 2: Additional requirements for protectors used during welding and related techniques
• EN ISO 16321-1 — Eye and face protection for occupational use — Part 1: General requirements
• EN 169 — Personal eye-protection — Filters for welding and related techniques — Transmittance requirements and recommended use (replaced by EN ISO 16321-2)
• EN 175 — Personal protection — Equipment for eye and face protection during welding and allied processes (replaced by EN ISO 16321-2)
• EN 379 — Personal eye-protection — Automatic welding filters (replaced by EN ISO 16321-2)
• EN 166 — Personal eye-protection — Specifications (replaced by EN ISO 16321-1)
• EN ISO 11611 — Protective clothing for use in welding and allied processes
• EN 12477 — Protective gloves for welders
• EN ISO 20345 — Personal protective equipment — Safety footwear
• EN ISO 20349-2 — Personal protective equipment — Footwear protecting against risks in foundries and welding — Part 2: Requirements and test methods for protection against risks in welding and allied processes
• Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă
• Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot)
• HG nr. 1048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă
• Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă

Autor: Dmitry Frolov, sudor și confecționer metalic Actualizat: 9 noiembrie 2026