Plan de debitare pe bare
Trece lungimile pieselor și numărul — planul le așază pe bare comerciale, strânge barele identice într-un singur rând și arată câte bare să comanzi și cât se pierde cu adevărat. Se descarcă sub formă de tabel și merge direct la fierăstrău.
Răspuns scurt
Pierderea nu depinde de cât metal îți trebuie, ci de felul în care lungimile se așază pe bară. Șase piese de câte 2400 mm dintr-o bară de șase metri dau peste 20 % capete, iar aceleași 2400 împreună cu 1200 — aproape zero. De aceea procentul de adaos este o ghicitoare, iar debitarea un calcul: calculatorul așază piesele pe bare și spune câte bare să cumperi și cât se pierde cu adevărat.
| Nr. | Lungimea piesei, mm | Bucăți |
|---|---|---|
| 1 | ||
| 2 | ||
| 3 | ||
| 4 | ||
| 5 | ||
| 6 |
Cum se calculează așezarea
Așezarea pieselor în bare comerciale este problema împachetării în containere, care nu are soluție exactă: parcurgerea tuturor variantelor pentru patruzeci de piese nu se încheie într-un timp util. De aceea planul folosește First Fit Decreasing — piesele se sortează descrescător și fiecare intră în prima bară în care încape.
Ordinea nu e o formalitate. Cele lungi intră primele, ca cele scurte să astupe apoi resturile; așezate în ordinea introducerii, aceeași listă cere vizibil mai multe bare. Pentru fiecare piesă tăiată s-a socotit o tăietură — trei milimetri la patruzeci de piese fac doisprezece centimetri: nu hotărăsc, dar nici nu sunt zero.
Barele gata se strâng după aceeași așezare, așa cum se scrie o fișă de debitare în atelier: „șase bare, se taie așa”, nu șase rânduri identice unul sub altul.
Optimul: FFD dă un plan bun, nu cel mai bun. Un rest folositor: un capăt de 1,7 m e socotit pierdere, fiindcă planul nu știe dacă merge în colț sau la următoarea lucrare — iar asta o hotărăște maistrul, nu socoteala. Și o singură lungime de bară: dacă depozitul are și de șase și de doisprezece metri, calculează ambele și compară.
Ce faci cu rezultatul
Întâi, înlocuiește procentul. Lista de materiale ia adaosul orbește, 5 % implicit; aici iese cifra adevărată și merită dusă acolo unde se calculează masa și costul.
Apoi, dă fișa la fierăstrău așa cum este. Un rând „2 × 2400 + 1 × 1200” se măsoară fără recalculări, iar numărul de bare din coloana alăturată spune de câte ori se repetă.
Întrebări frecvente
De ce nu este acesta debitajul optim?
Pentru că nu ai cu ce găsi optimul: împachetarea în containere e NP-dificilă, iar o căutare exhaustivă pe o listă reală nu se termină. FFD garantează un rezultat nu mai prost de 11/9 din cel mai bun plus o bară — în practică de obicei o bară diferență — și în schimb planul se citește cu ochiul și se reface cu ruleta.
De ce se așază primele piesele lungi?
Pentru că o piesă scurtă încape mereu undeva, iar una lungă nu. Începând cu cele scurte, ele ocupă începuturile barelor, iar cele lungi cer bare noi. „Întâi cele lungi” nu e o podoabă a metodei: este metoda.
De ce restul barei se socotește pierdere?
Pentru că planul nu îți cunoaște depozitul. Un capăt de 1,7 m rareori se aruncă în atelier: se pune deoparte pentru lucrarea următoare, și atunci pierderea reală e mai mică decât cea calculată. Dar hotărârea e a omului care vede ce stă în colț, nu a unui calculator.
Cât contează lățimea tăieturii?
Mai puțin decât pare, dar nu atât de puțin încât să fie lăsată afară. Trei milimetri la patruzeci de piese fac doisprezece centimetri, un sfert de piesă medie. S-a socotit o tăietură pe piesă; dacă pânza ta e mai groasă, schimbă valoarea în câmp.
Actualizat: