Temperatura de preîncălzire conform EN 1011-2
Răspunde la întrebarea care apare înainte de fiecare cusătură responsabilă: preîncălzești sau nu, și dacă da, până la câte grade. Calculul urmează metoda B din anexa C a normei.
Formula
Tp = 697·CET + 160·th(d/35) + 62·HD0,35 +
(53·CET − 32)·Q − 328
- CET — echivalentul de carbon conform EN 1011-2;
- d — grosimea însumată a îmbinării, mm;
- HD — hidrogen difuzibil în metalul depus, ml/100 g;
- Q — energia liniară, kJ/mm.
Formula este valabilă pentru CET 0,30–0,70 %, grosimi 10–90 mm, hidrogen 1–20 ml/100 g și energie 0,5–4,0 kJ/mm. În afara acestor limite calculatorul continuă să socotească, dar afișează un avertisment.
Introdu același oțel cu HD 15 și apoi cu HD 5 — diferența va fi de ordinul a 40 °C. Uscarea electrozilor bazici conform fișei și păstrarea etanșă costă mai puțin decât încălzirea nodului cu arzătoare și menținerea temperaturii un schimb întreg.
Întrebări frecvente
De ce grosimea se numește însumată?
Căldura pleacă din zona de sudare în toate elementele care se întâlnesc în îmbinare. La un T sunt trei pereți, la o îmbinare cap la cap doi. EN 1011-2 cere însumarea grosimilor elementelor pe circa 75 mm de la cusătură.
Ce fac dacă rezultatul spune „nu este necesară”?
Formula a dat o temperatură sub cea a camerei. Există totuși cazuri în care se preîncălzește oricum: metal sub +5 °C, umezeală sau condens pe muchii, reparație pe un nod rigid fixat. Uscarea muchiilor la 50–80 °C ajută și atunci.
Cum verific temperatura?
Se măsoară metalul, nu flacăra — la circa patru grosimi de cusătură, pe partea încălzită, dar după menținere, ca să se încălzească în profunzime. Se folosește creionul termic sau termocuplul de contact.
Actualizat: