Secțiuni

Harta site-ului →

RO

Nivelurile de calitate B, C și D conform ISO 5817

Aceeași imperfecțiune poate fi în același timp admisibilă și inadmisibilă — depinde de nivelul de calitate scris în documentație. Mai jos, tabelul complet al limitelor pentru cele trei niveluri și de unde vine nivelul.

Răspuns scurt

ISO 5817 împarte cerințele pe trei niveluri:

  • B — sever. Cele mai strânse limite, de obicei la construcții solicitate și sub sarcină variabilă.
  • C — intermediar. Cel mai frecvent la construcțiile obișnuite.
  • D — permisiv. Elemente puțin solicitate.

Nivelul nu este o notă pentru sudor și nici o măsură a grijii lui, ci un criteriu de acceptare. Îl alege documentația, nu cel care se uită la cusătură.

Valorile admise

Valoarea admisă este de regulă cea mai mică dintre două: rezultatul formulei și plafonul indicat alături. t este grosimea materialului, b lățimea cusăturii sau a feței.

Nr.ImperfecțiuneaB — severC — intermediarD — permisiv
100Fisurănu se admitenu se admitenu se admite
401Lipsă de topirenu se admitenu se admitenu se admite
402Lipsă de pătrundere la rădăcinănu se admitenu se admite0,2·t max 2 mm
2011, 2017Por izolat0,2·t max 2 mm0,25·t max 3 mm0,3·t max 4 mm
5011, 5012Crestătură continuă0,05·t max 0,5 mm0,1·t max 0,5 mm0,2·t max 1 mm
502Supraînălțare excesivă la sudura cap la cap1 + 0,1·b max 5 mm1 + 0,15·b max 7 mm1 + 0,25·b max 10 mm
503Convexitate excesivă la sudura de colț1 + 0,1·b max 3 mm1 + 0,15·b max 4 mm1 + 0,25·b max 5 mm
504Pătrundere excesivă la rădăcină1 + 0,2·b max 3 mm1 + 0,6·b max 4 mm1 + 1·b max 5 mm
507Denivelare liniară a marginilor0,1·t max 3 mm0,15·t max 4 mm0,25·t max 5 mm
511Rost incomplet umplutnu se admite0,1·t max 1 mm0,25·t max 2 mm
515Concavitate la rădăcină0,05·t max 0,5 mm0,1·t max 1 mm0,2·t max 2 mm
O selecție a pozițiilor celor mai frecvente

Norma descrie câteva zeci de tipuri de imperfecțiuni și distinge în plus domenii de grosime și cazuri particulare. În tabel sunt cele care ajung efectiv în rapoarte. Pentru o grosime și o lățime anume, calculatorul de imperfecțiuni admisibile dă cifra, cu aceleași valori ca aici. Textul complet al cerințelor, cu note și excepții, rămâne mereu în normă.

Ce nu se admite la niciun nivel

Trei rânduri de mai sus poartă „nu se admite” în toate cele trei coloane, și nu este severitate de dragul severității:

Fisura (100) și lipsa de topire (401) sunt imperfecțiuni plane. Periculozitatea lor nu ține de mărime, ci de formă: lucrează ca o crestătură, concentrează tensiunea și cresc sub sarcină variabilă. Un por de aceeași lungime este incomparabil mai puțin periculos, fiindcă are margini rotunjite și distribuie tensiunea în loc să o adune.

Lipsa de pătrundere (402) se admite doar la nivelul D și numai ca imperfecțiune scurtă. La B și C nu apare deloc — din același motiv.

Consecința practică: mărimea unei imperfecțiuni plane nu este un argument în discuția cu controlorul. „Abia se vede” nu schimbă încadrarea.

De unde vine nivelul în documentație

La construcțiile din oțel sub EN 1090-2 nivelul rezultă direct din clasa de execuție:

Clasa de execuție EN 1090-2Nivelul de calitateUtilizare tipică
EXC1DConstrucții puțin solicitate, anexe gospodărești
EXC2CConstrucții obișnuite — cazul cel mai frecvent
EXC3BObiective cu risc pentru oameni: clădiri publice, poduri
EXC4B+Construcții critice, cu urmări grave în caz de cedare

B+ la EXC4 nu este un al patrulea nivel al normei, ci nivelul B cu cerințe suplimentare pe care EN 1090-2 le adaugă peste ISO 5817 pentru o parte dintre imperfecțiuni. În afara construcțiilor, nivelul îl dă norma de produs: la echipamente sub presiune, recipiente și conducte o face norma corespunzătoare a acelei familii sau specificația beneficiarului.

Cum se folosește la recepție

Ordinea este mereu aceeași. Întâi se citește nivelul de calitate din documentație. Apoi imperfecțiunea primește un număr conform ISO 6520-1 — fără număr nu ai despre ce discuta, pentru că „un fel de adâncitură” nu este poziție în niciun tabel. Abia cu numărul și nivelul în mână se caută limita și se măsoară defectul.

Numerele imperfecțiunilor — tabelul ISO 6520-1. Cum arată defectele și de unde vin — catalogul defectelor de sudură. Prin ce se deosebește nivelul de domeniul unei calificări de procedură — WPQR.

Întrebări frecvente

Cine alege nivelul de calitate?

Nici controlorul, nici sudorul — documentația. Nivelul vine din proiect, din norma de produs sau din contract; la construcțiile metalice rezultă direct din clasa de execuție EXC conform EN 1090-2. Dacă în acte nu apare, este o lipsă care se semnalează înainte de sudare, nu se ghicește după.

Ce crestătură trece la nivelul C pe tablă de 10 mm?

Până la 0,5 mm. Formula dă 0,1·t, adică 1 mm, dar se aplică și plafonul de 0,5 mm — se ia valoarea mai mică. La nivelul B ar fi 0,05·t = 0,5 mm cu același plafon, iar la nivelul D 0,2·t = 2 mm, dar nu mai mult de 1 mm.

Se aplică ISO 5817 la aluminiu?

Nu. ISO 5817 acoperă îmbinările sudate prin topire la oțel, nichel, titan și aliajele lor, de la 0,5 mm grosime. Pentru aluminiu și aliajele sale același rol îl are ISO 10042, cu niveluri și valori proprii.

Autor: SpawBaza Actualizat: