Cum citești simbolurile GOST 2.312 de pe desenele sovietice

În toată Europa sunt încă în exploatare utilaje construite după desene sovietice, iar simbolurile de pe acele desene urmează altă logică decât cea din ISO 2553. Diferențele sunt sistematice, ceea ce le face de învățat.

Altă logică, nu doar alte semne

ISO 2553 desenează cusătura: simbolul este o imagine a secțiunii îmbinării, iar cotele stau în jur. GOST 2.312 numește îmbinarea: trimiterea cheamă un tip de îmbinare dintr-un catalog de prelucrări standardizate aflat într-o altă normă, iar acel catalog definește geometria.

Astfel, o trimitere GOST precum С17 înseamnă „îmbinare cap la cap numărul 17” din GOST 5264: un rost în V cu un unghi, un rost la rădăcină și un prag determinate. Geometria nu se citește de pe desen; se caută.

Descarcă schema: SVG · PNG

Diferențele vizibile

Observă primul rând: GOST nu are linie întreruptă și nici perechea partea săgeții / partea opusă. Partea se leagă de fața îmbinării: notația stă pe raft când linia de indicație pleacă de la cusătura văzută pe fața principală (partea de pe care se sudează) și sub raft când pleacă de pe partea din spate. Asta nu corespunde nici sistemului A din ISO, nici AWS, unde sub linie e partea săgeții — cititorii din ambele sisteme trebuie să-și schimbe obiceiul.

Literele de tip de îmbinare

• С — îmbinare cap la cap. GOST 5264 pentru sudare manuală cu arc, GOST 14771 pentru sudare în mediu de gaz.
• Т — îmbinare în T.
• У — îmbinare de colț.
• Н — îmbinare prin suprapunere.
• ⊿ înaintea unui număr — latura cusăturii de colț (în tabelele GOST 5264 notată K), deci ⊿6 este o latură de 6 mm, echivalentă cu z6 în ISO și cu o grosime de circa 4,2.

Lucrul după un desen vechi

Trei pași. Identifică codul îmbinării și caută prelucrarea în tabelul GOST corespunzător: unghiul, rostul și pragul sunt acolo, nu pe desen. Convertește cota cusăturii de colț: GOST dă latura, deci împarte la 1,41 dacă procedura ta lucrează cu grosimea de calcul. Și uită-te la material: marca oțelului va fi în notare GOST, așa că treci-o prin tabelul de echivalențe de mărci de oțel înainte de a alege materialul de adaos.

O avertizare care merită repetată: un tabel de echivalențe potrivește rezistența, nu compoziția. Înainte de a suda o reparație pe un oțel vechi necunoscut, obține compoziția și treci-o prin calculatorul de echivalent de carbon: oțelul de construcții vechi are frecvent mai mult carbon decât echivalentul lui nominal modern.

Din ce se compune notația unei cusături standard după GOST 2.312

Notația GOST se scrie pe un rând, pe raftul liniei de indicație, iar linia, cu săgeată pe o singură parte, pleacă de la desenul cusăturii. Cusătura vizibilă se desenează cu linie continuă groasă, cea ascunsă cu linie întreruptă, iar un punct de sudură vizibil cu semnul „+”. Rândul notației conține, în ordine:

1. semne auxiliare în cotul liniei — un cerc, „cusătură pe linie închisă”, și un steguleț, „cusătură executată la montaj”;
2. standardul tipurilor de îmbinări — GOST 5264 pentru sudarea manuală cu electrod învelit, GOST 14771 pentru sudarea în gaz de protecție etc.;
3. codul îmbinării — С, У, Т sau Н cu un număr din tabelul acelui standard;
4. semnul ⊿ și latura — la cusăturile de colț din îmbinările în T, de colț și prin suprapunere;
5. la cusătura întreruptă — lungimea porțiunii, „/” (în lanț) sau „Z” (alternat) și pasul;
6. alte semne auxiliare — de exemplu „se îndepărtează supraînălțarea” sau „neregularitățile se prelucrează cu trecere lină spre metalul de bază”.

Dacă toate cusăturile de pe desen urmează același standard, numărul lui poate fi mutat în cerințele tehnice, iar pe rând rămân doar codul și dimensiunile. Cusăturile identice primesc un singur număr de ordine și doar una poartă notația completă: o linie de indicație cu un simplu număr te trimite la cusătura cu același număr.

Exemplu: „ГОСТ 5264-80-Т3-⊿6” descifrat și trecut în ISO

• GOST 5264-80 — sudare manuală cu electrod învelit; în ISO 4063 este procedeul 111, care trebuie scris în coada ISO.
• Т3 — îmbinare în T fără prelucrarea marginilor, cusătură pe ambele părți (Т1 este același lucru sudat pe o singură parte).
• ⊿6 — latura de 6 mm.

În ISO 2553, sistemul A: două triunghiuri de ambele părți ale liniei de referință, fără linie întreruptă, pentru că cusătura este simetrică, cota z6 sau a4,2 și 111 în coadă. Un cerc pe linia GOST devine același cerc în cotul ISO; stegulețul rămâne steguleț.

Cusături întrerupte: „/”, „Z” și pasul

GOST scrie cusătura întreruptă ca lungimea porțiunii și pasul, legate prin semnul de dispunere: 50/100 înseamnă în lanț (porțiunile de pe ambele părți față în față), 50Z100 — alternat (porțiunile unei părți în dreptul intervalelor celeilalte). Pasul este distanța dintre mijloacele porțiunilor vecine, la fel ca pasul AWS.

ISO 2553 nu pune pasul în paranteză, ci intervalul de la capătul unei porțiuni la începutul următoarei. De aici regula: interval = pas − lungimea porțiunii. Pentru 50/100: 100 − 50 = 50 mm, în ISO n×50 (50); n rezultă din lungimea îmbinării — pe 1000 mm încap (1000 + 50) / (50 + 50) = 10,5, adică 10 porțiuni. Copierea cifrelor ca atare — n×50 (100) — dublează fiecare interval și pierde aproape o treime din cusătură (350 mm în loc de 500 pe același metru).

Fața principală și reversul în locul părții săgeții

GOST definește fața principală astfel: la o cusătură pe o singură parte, partea de pe care se sudează; la una pe ambele părți cu prelucrare asimetrică, partea cusăturii principale; la una simetrică, oricare. Notația se scrie pe raft dacă linia de indicație pleacă de la o cusătură desenată pe fața principală și sub raft dacă pleacă de pe revers.

La trecerea în ISO, hotărăște întâi unde va arăta săgeata pe desenul nou. Dacă arată spre fața principală, cusătura de pe această față devine partea săgeții și simbolul ei se pune pe linia continuă, iar cea de pe revers pe linia întreruptă. Obiceiul AWS „sub linie e partea săgeții” nu se aplică: în GOST, sub raft înseamnă reversul.

Laturile GOST și echivalentele lor ISO

Laturile întâlnite cel mai des pe desenele vechi, scrise după ISO 2553 pentru o cusătură cu laturi egale:

Rotunjirea grosimii este decizia proiectantului, nu a sudorului: latura de 6 dă a4,2, iar alegerea între a4 și a5 schimbă secțiunea cusăturii cu zeci de procente. Socoteala se verifică în calculatorul cusăturii de colț.

Greșeli frecvente la trecerea de la GOST la ISO

1. Latura copiată ca a. ⊿6 → a6 în loc de a4,2: secțiunea se dublează (36 în loc de 18 mm²).
2. Pasul pus în paranteza ISO. 50/100 → (100) în loc de (50): intervalele se dublează.
3. Standardul tipului de îmbinare pierdut. Un număr С, Т, У sau Н fără standard este ambiguu: aceeași cifră în GOST 5264 și în GOST 14771 descrie prelucrări diferite.
4. Procedeul pierdut. În GOST procedeul rezultă din standardul îmbinării; în ISO trebuie scris în coadă cu numărul ISO 4063 — lista completă e în tabelul numerelor de procedee.
5. Cotele prelucrării netransferate. Unghiul, deschiderea și pragul stau în tabelul GOST, nu pe desen; la trecerea în ISO se compară cu ISO 9692-1 — vezi pregătirea rostului.

Verifică după ce standard e făcută planșa înainte de a citi vreun simbol — ordinea de citire ISO e în cum se citesc simbolurile de sudură.

Autor: Dmitry Frolov, sudor și confecționer metalic Actualizat: 25 septembrie 2026