Alegerea rostului după ISO 9692-1
Grosimea, procedeul și dacă se poate ajunge pe partea cealaltă — din aceste trei lucruri rezultă tipul rostului, unghiul, rostul la rădăcină și pragul. Calculatorul dă valorile uzuale și, imediat, secțiunea de metal depus.
De unde vin valorile
Rostul împacă două lucruri care se bat cap în cap. Arcul trebuie să ajungă la rădăcină — de aici deschiderea și rostul. În același timp, fiecare milimetru în plus de deschidere înseamnă mai mult metal depus, mai multă căldură și mai multă contracție — de aici dorința ca unghiul să fie cât mai mic. ISO 9692-1 adună compromisurile care s-au dovedit bune.
| Grosime, mm | Pregătire uzuală | Unghi α | Rost b | Prag c |
|---|---|---|---|---|
| până la 3–4 | Fără prelucrare (I) | — | 0–3 mm | — |
| 4–12 | Rost în V, o parte | 50–60° | 1–4 mm | 1–2 mm |
| 12–40, acces pe ambele părți | Rost în X | 50–60° | 1–3 mm | 1–3 mm |
| peste 30, dintr-o parte | Rost în U, o parte | 8–12° | 1–3 mm | 1–3 mm |
| peste 40, ambele părți | Rost în U, două părți | 8–12° | 1–3 mm | 1–3 mm |
Unghiul ține și de procedeu: la MAG se acceptă o deschidere mai îngustă, fiindcă arcul e mai concentrat și pătrunde mai adânc, iar la TIG se ia mai largă, ca să încapă vergeaua adusă cu mâna.
Cât costă unghiul
Secțiunea crește cu pătratul grosimii și cu tangenta jumătății de unghi. Concluzia practică: diferența între 60° și 50° pe o tablă de 20 mm este cam o cincime din metalul depus, iar trecerea de la V la X la aceeași grosime economisește aproximativ jumătate. Calculează aceeași îmbinare în calculatorul de metal depus — cifrele conving mai bine decât argumentele.
La sudarea dintr-o singură parte sunt trei ieșiri: pătrunderea completă a rădăcinii (cere mână și un rost exact), resudarea pe spate după polizare sau o susținere — ceramică, de cupru ori rămasă în piesă. Alegerea se trece în WPS odată cu geometria, fiindcă schimbă domeniul de calificare.
Întrebări frecvente
Când V și când X?
Hotărăsc accesul și grosimea. Până la 12 mm ajunge de regulă V. Peste, dacă piesa poate fi întoarsă și se poate lucra pe partea cealaltă, X câștigă de două ori: metalul depus scade cam la jumătate, iar contracția unghiulară e simetrică, deci piesa nu se trage într-o parte. Fără acces pe verso rămâne V — și rădăcina trebuie prinsă din prima.
De ce se lasă prag?
Fără el, marginea subțire se scurge. Un prag de 1–2 mm dă rândului de rădăcină material în care să se oprească și permite un curent stabil. Un prag prea mare face invers: arcul nu îl străbate și rămâne lipsă de pătrundere la rădăcină.
Pot trece cifrele astea direct în WPS?
Ca punct de plecare da, ca înscris final nu. ISO 9692-1 dă forme și intervale, iar valorile concrete pentru o îmbinare le stabilește tehnologul, ținând cont de marca oțelului, de poziție, de cerințele la rădăcină și de calificarea procedurii.
Actualizat: