Alegerea gazului de protecție
Ce amestec se potrivește materialului, procedeului și grosimii — cu notarea din EN ISO 14175, ca să îl poți comanda pe nume, nu pe porecla din atelier.
Oțel carbon
Argon cu 8–25 % CO₂ acoperă aproape tot. Mai mult CO₂ înseamnă arc mai cald, pătrundere mai adâncă și mai mulți stropi; mai puțin CO₂ înseamnă aspect mai curat și arc mai stabil, iar asta cere transferul prin spray — peste circa 20 % CO₂ transferul spray nu mai există. CO₂ pur este ieftin și pătrunde bine, dar dă doar transfer globular și stropește.
Inox și aluminiu
Inoxul austenitic merge cu argon și un adaos activ mic — 2 % CO₂ sau 2 % oxigen — mic intenționat: carbonul preluat din CO₂ scade rezistența la coroziune. Aluminiul merge cu argon pur sau cu argon și heliu, de îndată ce grosimea este atât de mare încât argonul singur nu mai duce căldura necesară.
TIG
Gaz inert fără excepție. Orice component activ distruge wolframul în câteva minute. Amestecurile argon-hidrogen se folosesc la inoxul austenitic pentru a crește căldura și a curăța suprafața, și la nimic altceva: hidrogenul într-un oțel feritic sau duplex provoacă exact fisurarea pe care preîncălzirea încearcă să o prevină.
Actualizat: