Pozițiile de sudare după EN ISO 6947 și echivalentele AWS

Poziția nu este un amănunt legat de cum stai. Schimbă curentul, diametrul electrodului, tehnica și — prin domeniul autorizării — ce ai voie să sudezi.

Pe scurt

Notațiile după ISO 6947: PA — orizontală, PC — orizontală pe perete vertical, PE — peste cap, PF — verticală ascendentă. Poziția mai grea le acoperă pe cele ușoare, așa că un singur certificat închide mai multe feluri de lucrare — tabelul e mai jos.

Descarcă schema: SVG · PNG

Tipărește tabelul

Foaie de perete

Codurile

De ce poziția schimbă reglajele

Totul vine dintr-un fapt: în poziție orizontală gravitația ține baia în rost, iar în orice altă poziție nu. O baie din care gravitația trage afară trebuie să fie mică, iar o baie mică înseamnă curent mai mic, electrod mai subțire și o tehnică ce dă metalului timp să se solidifice.

Practic: scade curentul cu circa 10 % orizontal pe perete (PC), cu 15 % pe verticală și cu 20 % peste cap — calculatorul de curent aplică asta. Și nu trece de 4 mm la electrod: cei de 5 și 6 mm sunt practic inutilizabili pe verticală, pentru că baia devine prea mare ca să se țină.

Poziție cu poziție: așezare, electrod, curent și greșeala tipică

Coeficienții de curent de mai jos sunt raportați la PA și sunt aceiași pe care îi folosește calculatorul: orizontal pe perete ×0,9, vertical ×0,85, peste cap ×0,8; sudura de colț PB stă între ele, cu ×0,95. Pentru fiecare poziție: cum stă piesa, cum se ține electrodul sau pistoletul, ce curent și ce defect apare cel mai des.

PA — orizontală

Rostul stă orizontal și sudezi de sus. Sudura de colț în PA se pune „în barcă”: teul se înclină până când colțul privește în sus la 45°. Electrodul la 70–80° față de suprafață, înclinat 10–15° în sensul de sudare; în barcă stă pe bisectoare, la 45° față de ambele table. Curent ×1,0, iar de la circa 4 mm grosime se poate lucra în partea de sus a domeniului. Greșeala tipică nu e curgerea, ci supraîncălzirea: străpungere la tabla subțire și zgură care o ia înaintea unei băi prea lente. Mai mult în sudarea în poziție orizontală.

PB — orizontală cu perete vertical (colț)

O tablă culcată, alta în picioare pe ea, iar cusătura de colț merge orizontal pe muchie. Electrodul la 45° față de ambele table, puțin spre tabla verticală ca să compenseze gravitația, înclinat 10–15° în sensul de sudare. Curent ×0,95. Greșeala tipică sunt catetele inegale: suprapunere pe tabla de jos și crestătură pe cea verticală, lucru pe care șablonul îl arată imediat. PB există doar pentru sudurile de colț — vezi sudura de colț orizontală.

PC — orizontal pe perete

Tablele stau vertical, iar rostul le traversează orizontal (2G); o țeavă verticală cu cusătură circulară este tot PC. Electrodul îndreptat 5–15° deasupra orizontalei, arc scurt și rânduri înguste de la fundul teșiturii în sus, fiecare suprapus peste cel de dedesubt. Curent ×0,9, adică −10 %. Greșeala tipică este crestătura pe marginea de sus cu baia lăsată pe tabla de jos — prețul unei pendulări largi. Mai mult în sudarea orizontală pe perete.

PD — de colț peste cap

Colțul este între o tablă verticală și una orizontală deasupra capului. Electrodul pe bisectoare, puțin spre tabla verticală, înclinat 10–15° în sensul de sudare, de obicei de 2,5 sau 3,2 mm. Curent ×0,8 (−20 %) și arc foarte scurt. Greșeala tipică este suprapunerea oriunde te oprești; peste 6 mm catetă nimic nu se face dintr-o trecere. Vezi sudura de colț peste cap.

PE — peste cap

Îmbinare cap la cap într-o tablă orizontală, sudată de dedesubt (4G). Electrodul aproape perpendicular pe tablă, cu o ușoară înclinare de tragere, de 2,5 sau 3,2 mm, cel mai scurt arc pe care îl poți ține, rânduri drepte și înguste sau o pendulare mică fără oprire la mijloc. Curent ×0,8. Greșeala tipică este o supraînălțare atârnată, bombată, și zgură rămasă între treceri: peste cap se lipește mai ușor decât oriunde. Tot ce cade, cade pe tine, așa că echipamentul individual de protecție contează aici mai mult ca oriunde. Tehnica pe larg: sudarea peste cap.

PF — verticală ascendentă

Rostul este vertical și cusătura urcă de jos. Pragul de metal deja solidificat susține baia, așa că arcul poate sta în rost și pătrunde. Pendulare în trepte sau în zigzag, la colț în triunghi cu vârful spre muchie, cu o pauză de jumătate de secundă la fiecare margine — pauza umple racordarea și previne crestătura marginală. Rădăcina merge ca rând drept, fără pendulare. Curent ×0,85 (−15 %), electrod de cel mult 4 mm. Greșelile tipice: crestături pe ambele margini când pauza se face la mijloc în loc de margini și o picătură care scapă când arcul se lungește. Mai mult în sudarea verticală ascendentă.

PG — verticală descendentă

Același rost, în coborâre. Electrodul la 70–80° față de tablă cu vârful în sus, arc scurt îndreptat în baie și niciodată înaintea ei, avans rapid, fără pendulare. Curentul nu e mai mic decât la PF: viteza este cea care ține baia mică. Greșeala tipică este lipsa de topire ascunsă sub o suprafață frumoasă: arcul trece peste metal care a alunecat deja înaintea lui. PG e pentru tablă subțire până la circa 4 mm, rădăcini cu celulozic pe conducte magistrale și tablă zincată — vezi sudarea verticală descendentă.

Descarcă schema: SVG · PNG

PH și PJ — țeavă fixă orizontală

Axa țevii este orizontală și țeava nu se rotește (5G). Într-o tură cusătura trece prin peste cap jos, vertical pe laterale și orizontal sus, așa că curentul stă în grupa peste cap–vertical, ×0,8–0,85 din PA. În PH fiecare jumătate se sudează urcând, de puțin după punctul cel mai de jos până sus; în PJ coborând de sus, rădăcina celulozică obișnuită la conducte. Greșeala tipică este lipsa de topire la racordurile de la ora șase și ora douăsprezece, unde se întâlnesc jumătățile: polizează începutul fiecărei jumătăți în pană înainte de a o închide. Montajele 1G–6G sunt comparate în pozițiile de sudare la țevi.

H-L045 și J-L045 — țeavă fixă la 45°

Axa țevii este înclinată la 45° și țeava e fixă (6G): niciun punct de pe circumferință nu îl repetă pe altul, iar rostul însuși e înclinat. H-L045 se sudează urcând, J-L045 coborând. Curentul urmează aceeași grupă ×0,8–0,85 ca la PH, iar reglajul fin în jurul țevii se face din lungimea arcului. Greșeala tipică este baia care alunecă spre partea de jos a teșiturii — crestătură pe marginea de sus, suprapunere pe cea de jos —, de aceea electrodul se ține ușor îndreptat spre marginea de sus. Este cel mai larg examen unic din tabelul de acoperire de mai jos.

Exemplu rezolvat: electrod de 3,2 mm în toate pozițiile

Baza vine din tabelul de curent: un electrod rutilic de 3,2 mm pe oțel nealiat de 3–6 mm ia 90–140 A în PA, 115 A la mijloc. Se înmulțește cu coeficientul poziției și se rotunjește la 5 A, exact ca în calculator:

• PB, ×0,95: 85–135 A, mijloc 110 A;
• PC, ×0,9: 80–125 A, mijloc 105 A;
• PF, ×0,85: 75–120 A, mijloc 100 A;
• PE și PD, ×0,8: 70–110 A, mijloc 90 A.

Pornește de la mijlocul benzii și corectează câte 5–10 A după ce arată baia: dacă se umflă și curge, e prea mult curent; dacă cusătura iese îngustă și înaltă, e prea puțin. Pentru electrozii de 5 și 6 mm nu există rând pentru vertical și peste cap: se folosesc doar în orizontală și pe perete. Toate diametrele, deja recalculate, sunt în tabelul de curent și diametru.

PF sau PG: ce permite WPS-ul

WPS-ul are un câmp poziția de sudare completat cu coduri ISO 6947, iar la o cusătură verticală codul poartă deja sensul: PF înseamnă în sus, PG în jos. Dacă WPS-ul spune PF, aceeași îmbinare sudată descendent iese din procedură chiar dacă suprafața arată bine: în PG pătrunderea și energia liniară sunt mai mici, iar procedura acoperă doar sensul pe care îl scrie. Când WPS-ul enumeră mai multe poziții, de exemplu PA, PB, PF, fiecare trecere poate fi făcută în oricare dintre ele, dar niciodată într-una care nu e pe listă. Ce mai fixează fișa — pe pagina despre WPS.

Și certificatul trebuie să acopere poziția. În tabelul de acoperire PF acoperă PA, PB și PF; PG acoperă doar PG. Un sudor autorizat numai în PF nu are voie să sudeze descendent, iar unul autorizat numai în PG nu are voie să sudeze altceva. La țevi documentele scriu des PF/PG în loc de PH/PJ — citește sensul, nu litera.

De colț sau cap la cap: ce coduri merg cu ce îmbinare

Unele coduri există doar pentru un tip de îmbinare. PB și PD sunt poziții pentru sudura de colț: colțul orizontal și colțul peste cap. PC și PE sunt poziții cap la cap: o cusătură orizontală pe perete și una deasupra capului. PA, PF și PG merg la ambele: cap la cap în PA este 1G, colț în PA (în barcă) este 1F, iar pe verticală sunt 3G și 3F. PH, PJ, H-L045 și J-L045 descriu îmbinări cap la cap de țeavă. Sufixul american spune același lucru: G de la groove, cap la cap; F de la fillet, de colț.

De aceea un „PB” pe o îmbinare cap la cap sau un „PC” pe o sudură de colț merită o întrebare, nu trebuie luat drept variantă exotică. În simbolizarea certificatului tipul îmbinării stă lângă poziție — BW cap la cap, FW de colț — și cele două se citesc împreună.

Cum afli poziția din desen și din WPS

Simbolul de sudură de pe desen de obicei nu spune poziția: în coadă stă numărul procedeului și adesea trimiterea la WPS. Poziția rezultă din WPS și din felul în care va sta piesa când se sudează. Parcurge-o în ordinea aceasta:

1. Cap la cap sau colț, după simbol: triunghiul e colț; V, teșitura pe o parte și rostul drept sunt cap la cap.
2. Pe unde merge axa cusăturii cu piesa așezată cum va fi sudată. O piesă sudată în atelier poate fi adesea întoarsă în PA; aceeași îmbinare pe structura montată nu.
3. Axă orizontală: de sus e PA (PB la colț lângă o tablă verticală); de-a lungul unui perete vertical PC; de dedesubt PE cap la cap și PD la colț.
4. Axă verticală: sensul scris în WPS — PF în sus, PG în jos. Dacă WPS-ul dă doar PF, sudezi în sus.
5. Țeavă: se rotește? Rotită și sudată sus e PA; fixă cu axa orizontală PH/PJ; fixă verticală PC; fixă la 45° H-L045 sau J-L045.

Apoi verifică rezultatul cu două documente: câmpul de poziție din WPS și poziția de pe certificatul tău. Dacă unul dintre ele n-o cuprinde, îmbinarea are nevoie de un poziționer sau de altă procedură, nu de altă tehnică.

Poziția de pe certificat

Poziția în care ai dat examenul decide ce poziții acoperă certificatul tău, iar regula merge într-un singur sens: greul acoperă ușorul. Tabelul dă citirea prudentă, aceeași ca în calculator: acolo unde standardul lasă variante, apare doar ce e acoperit fără echivoc.

Din el ies două lucruri. PG stă singură: nu acoperă nimic în afară de ea, și nicio poziție pe tablă nu o acoperă. Iar un singur examen pe țeavă în H-L045 acoperă exact ce acoperă împreună trei examene pe tablă în PC, PE și PF — PA, PB, PC, PD, PE și PF. Perechea ei descendentă, J-L045, acoperă PA, PC, PE, PG și J-L045, dar nu PF. Dar poziția e doar un rând din simbolizare: procedeul, grosimea, diametrul și tipul îmbinării îngustează și ele domeniul, așa că răspunsul final îl dă calculatorul de domeniu.

Autor: Dmitry Frolov, sudor și confecționer metalic Actualizat: 28 septembrie 2026